Dorinta...

Dorinta...

Şi îmi fac un ceai, îl pun lângă mine şi deschid cartea. 
Citesc în timp ce îmi încălzesc buzele cu ceaiul fierbinte.
De fapt, cine sunt ? 
Arăt mereu exact ceea ce nu sunt . 
Mă pot numi fals ? 
Cu siguranţă ca ... da ...
Însă sunt în sensul rău când nici nu sunt aşa ?
Se spune că fiecare om are două părţi, ei bine, mie îmi este ruşine de geamănul meu, uneori îşi face de cap iar eu trebuie să curăţ toată “mizeria” lui.
Şi aşa îmi arăt mai mult părţile rele.
Te-am băgat în ceaţă, nu cititorule ?
Şi vorbesc cu cărţile pentru că ştiu că ele înţeleg.
Adică, nu sunt o persoană rea şi nici nu am vrut vreodată să fac rău pentru că ştiu că "Dumnezeu" le vede pe toate.
Acum ştii ce ... doamne-doamne ?
Ştii dorinţa aceea pe care mi-o pun în fiecare seară la culcare ?
Crezi că o poţi îndeplini ?
Şi încă ceva... nu mai permite să fiu aşa de dezastru, te rog...
Atunci când eu o vreau doar pe ea, arăt contrariul .
E o dorinţa prea mare ?
Mi-e frică pentru că mereu îmi scapă printre degete, exact ca un peştişor.
Atunci când sunt fericit, poc, alunecă...
Crezi că mă poţi ajuta doamne-doamne, te rog ?
Şi încă ceva... fă o minune să pot fi cu ea atunci când ninge şi zăpada este mare, să o ţin de mână şi să ne jucăm.
Lui Moş Crăciun i-am spus asta iar ca să fie minunea şi mai mare iţi spun şi ţie, poate unul din voi îmi va putea îndeplini dorinţa.

Cu multă dragoste!