DIN DRAGOSTE

DIN DRAGOSTE

Un bărbat şi o femeie se căsătoriră la o vârstă înaintată şi spre marea lor bucurie şi surprindere avură un copil. 
Îl crescură cu toată iubirea şi grija lor şi, deşi erau foarte săraci îl trimiseră la şcoala unui înţelept pentru ca şi sufletul să-i fie cultivat.
Întors acasă, băiatul avea o singură dorinţă: aceea de a se revanşa faţă de părinţii săi.
"Ce lucru aş putea face care să vă facă într-adevăr plăcere?"
"Lucrul cel mai drag nouă eşti tu, fiule", răspunseră bătrânii.
"Dar dacă totuşi ţii să ne faci un dar, adu-ne puţin vin. Ne place foarte mult şi sunt ani de zile de când n-am mai băut un strop măcar..."
Băiatul nu avea o leţcaie.
Într-o zi, pe când mergea prin pădure să taie lemne, îşi baga mâinile în apa care curgea dintr-o cascadă enormă şi bău:
i se păru că apa avea gustul celui mai bun şi mai limpede vin pe care-l gustă vreodată.
Umplu un ulcior pe care-l avea cu el şi se întoarse în grabă acasă.
"Iată darul meu", le spuse părinţilor.
"Un ulcior de vin doar pentru voi".
Părinţii gustară apa şi, deşi nu simţeau decât gustul apei, îi zâmbiră şi-i mulţumiră din inimă.
"Săptămâna viitoare vă voi aduce un altul", le spuse băiatul.
Şi aşa făcu multe săptămâni la rând.
Bătrânii intrară în joc:
băură apa cu mult entuziasm şi erau bucuroşi să vadă fericirea înflorind pe chipul fiului lor.
Astfel, se întâmplă ceva nemaipomenit:
bolile şi ridurile le dispărură.
Ca şi cum acea apă ar fi avut ceva miraculos...